Familypedia



Aurel Rozei was born on an unknown date .







Siblings

Residences

Footnotes (including sources)






Inginerul Aurel Rozei (diplomat universitar in Franta) venise de o luna in conducerea santierului, ca sef al Sectorului Planificare, dupa ce lucrase la cateva intreprinderi din Bucuresti. Fire retrasa, inteligent si cu o buna pregatire profesionala, vorbind curent limbile franceza, engleza si germana, ing. Rozei a intrat repede in atentia Directiei Generale a Securitatii Poporului care, prin Adresa nr. 223/3 octombrie 1949, trimite Directiei Securitatii Capitalei o nota informativa, privind verificarea susnumitului, deoarece "nu este dispus sa lucreze suplimentar, parasind serviciul la orele 20,00(!), cu toate ca i s-a explicat necesitatea muncii suplimentare". Din raspunsul D.S.C. catre D.G.S.P. (nr. 22/16 noiembrie 1949), aflam ca ing. Rozei este, printre altele, o fire ascunsa, tacuta, vicleana, fuge de discutii politice, fara sentimente pro sau contra regimului actual, manifestand superficialitate in munca, fapt ce poate fi considerat drept actiune de sabotaj, chiar daca nu a facut parte dintr-un partid politic. Drept care subiectul e tinut "in stricta supraveghere".

Deci, la scurt timp dupa angajare si la nici o jumatate de an de la demararea lucrarilor Canalului, sunt scrise primele file ale unui dosar ce se va imbogati mereu, conducandu-l pe inginer pana in fata plutonului de executie! Ca si in celelalte cazuri, in miile de pagini citite, nicaieri nu-i vorba de explozii, asasinate, comploturi. In schimb, sabotajul este omniprezent, prefigurand parca sfarsitul unor oameni, dar si al marii constructii socialiste. In ceea ce-l priveste pe Rozei, "notele" din "sursa" cu "valoare serioasa" sunt de-a dreptul hilare: evreul de origina muncitoreasca e socotit cand sionist si cand filogerman, cand este prieten cu un cunoscut fost legionar antisemit si oportunist cand petrece ca un adevarat comunist, cu prilejul sarbatorii indeplinirii planului pe anul 1951, "in cinstea caruia a urmat un banchet in Cabinetul Directorului General, unde s-a consumat sampanie si icre negre, pana dimineata la ora 4". Interesant este ca delatiunile veneau din imediata lui apropiere, de la oameni in care inginerul avea incredere. Iata ce scrie "Nae", dupa o discutie cu seful sau, care i-ar fi spus: "Eu ma bazez pe Frangopol si pe dumneata, numai ca dumneata nu ai ales linia cea mai buna si iti faci dusmani. Dumneata, daca vrei sa ma asculti, fii abil si ia-te dupa el" (25 noiembrie 1952). Tot "Nae" relateaza ca la stabilirea unui sector fruntas pe santier, ing. Rozei ar fi remarcat faptul ca acolo lucreaza 350 de civili, 300 de ostasi si 2500 de "colonisti M.A.I.", cum li se spunea detinutilor politici, fata de care el manifestase compasiune, in cateva randuri. Dupa alte si alte incriminari consemnate de inca cinci surse, cum ca "nu puteam uita timpurile de altadata si sa ne acomodam cu regimul de azi", el il avertizeaza prieteneste pe "Nae": "In jurul nostru este tesut un lant care ne spioneaza orice miscare. Totul este sa amanam pe cat se poate aceasta clipa. Eu te sfatuiesc sa cauti sa fii cat mai modest si tacut, asa cum sunt eu si orice ti-ar face sa nu te repezi in nimeni" (17 ianuarie 1952)... Cat vor fi fost adevarate aceste vorbe, nu se poate sti. Cert este ca asemenea... dezvaluiri coroborate cu... masurile din timpul anchetelor (august 1952) au dus la pedeapsa capitala! La interogatoriile finale, in fata completului de judecata (29 si 30 august), relatate pe larg de ziarul "Scanteia", ing. Rozei recunoaste ca a sabotat economia nationala in domeniul planului de investitii si al planului operativ: "Am urmarit scopul de a impiedica dezvoltarea normala a lucrarilor canalului", marturisind ca actiunea de sabotaj nu a fost dusa in mod izolat, ca sabotorii si-au impletit actiunile lor criminale. "Toate actele de sabotaj savarsite de mine urmareau crearea unei situatii de haos, nerealizarea de plan, blocarea de materiale si a fondului de salarii, crearea de nemultumiri in randul muncitorilor, demobilizarea lor si impiedicarea desfasurarii intrecerii socialiste, provocarea de neincredere in regimul actual". "Acuzati: Craciun Gh. + 14..." ...Asa scrie pe dosarele inculpatilor din lotul II al procesului sabotorilor Canalului Dunare-Marea Neagra. Asta insemna ca ing. Gheorghe Craciun a fost considerat, de la inceput, unul dintre sefii bandei de criminali si diversionisti, care urmareau, daca nu distrugerea, cel putin intarzierea celei mai importante constructii socialiste a vremurilor noi, pe pamantul Romaniei democrat-populare. [1]



(n. 27 noiembrie 1907, Galaţi-13 octombrie 1952, Constanţa, executat)

Specialist în planificare cu studii în Franţa, a fost arestat la 29 iulie 1952 şi judecat pentru „sabotarea propăşirii economiei naţionale şi ameninţarea păcii popoarelor”.

Procesul, judecat între 30 august şi 1 septembrie 1952, era menit să justifice eşecul lucrărilor de la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi a constituit o veritabilă parodie. Judecătorii fuseseră aduşi de la Bucureşti, iar avocaţii din oficiu nu văzuseră dosarele. Martorii îi înfierau pe acuzaţi „cu mânie muncitorească”. Un exemplu edificator îl constituie Oancea Virgil, care spunea: „…înfierez cu cea mai mare tărie acţiunile banditeşti ale sabotorilor şi cer să li se dea pedeapsa cea mai mare… iar dacă va fi cu moartea, să fac parte din plutonul de execuţie…”.

În acel proces s-au pronunţat cinci condamnări la moarte, două dintre ele fiind comutate în muncă silnică pe viaţă.

Aurel Rozei a fost executat la 13 octombrie 1952 la ora 3 dimineaţa, fără ca moartea să fie înregistrată. La 16 ani după execuţie, la 20 august 1968, a fost achitat post-mortem prin recursul Tribunalului Suprem.



ROZEI (ROZEMBERG) Aurel I., n. 26 nov. 1907, Galaţi, inginer, fost funcţionar la direcţia Canalul Dunăre-Marea Neagră; ar. 29 iulie 1952, cond. moarte pt. „crimă de sabotare a propăşirii economiei naţionale a R.P.R.” (procesul Canalului); † 13 oct. 1952, Constanţa, executat (CI; EŞ; ASRI Y118993; ACNSAS D73; Mem19; IB; AIOCIMS 2092; RPC; DD), Cartea morţilor, Fundaţia Academia Civică, 2013

References

  • Memorialul Sighet [1]
  1. ^ Valentin Hossu-Longin, "Procesul Canalului Morții" ("The Trial of the Death Canal") - in Ziua, March 11, 2006 [2]